Nu îl am. O spune un programator dintr-o gasca de designeri.
Ma uitam zilele astea ce “de gasca” sunt designerii si încercam sa imi dau seama de ce suntem noi, majoritatea programatorilor, asa spargatori de petrecere.De ce tind designerii sa piarda mai multe nopti. De unde au atata anduranta si când îsi reîncarca bateriile daca au si ei, ca si mine, de lucru în postura de angajati (ca n-am multi prieteni sefi).

Am ajuns la concluzia ca totul pleaca de la ce facem zi de zi. Nu e vorba aici de responsabilitate sau dedicatie, ci doar de natura muncii noastre.

Cred ca am gasit si raspunsul: inspiratia e de vina. În programare are un rol prea scazut, nefiind vitala pentru un proiect. Momentul cheie este când intervine oboseala în ecua?ie. Eu ca programator nu voi avea scuza pentru rateuri .

Eu nu (pot sa) ma pun in cap în timpul saptamânii. Am de munca. Da. Stiu prietene designer ca si tu ai de munca mâine, doar ca diferenta dintre noi este ca eu maine nu-mi voi permite sa nu am inspiratie.

Ca si client sau sef, daca primesti o aplicatie care nu face ce trebuie, desi are toate elementele (mai mult sau mai putin) functionale dar pline de buguri, nu vei gandi ca saracul programator “n-a avut inspiratie”.

Dar un layout slab, obosit (uneori reflectând chiar spiritul designerului pe moment), poate ca va ajunge online daca nu este suficient timp pentru îmbunatatiri, cu mentiunea “stiu ca poti mai mult” sau “poate îti dai si tu silinta mai mult data viitoare. Ce s-a întâmplat? Nu ti-a placut proiectul?”.

E drept, poate nu sunteti cu totii asa norocosi cum va percep eu, dar în mare parte cred totusi ca beneficiati de acest lux.

Eu nu-l am.

Virusescu